Azizov și Novruzlu împotriva Azerbaidjanului - 65583/13 și 70106/13
Rezumat comentariu
Azizov și Novruzlu împotriva Azerbaidjanului - 65583/13 și 70106/13
[Traducere IRDO]
Hotărârea din 18.02.2021 [Secțiunea V]
Articolul 18
Restricții în scopuri neautorizate
Arestarea preventivă a activiștilor din opoziție, care a avut ca scop principal să-i pedepsească și să-i reducă la tăcere, ca urmare a implicării active în demonstrațiile împotriva guvernului: încălcare.
În fapt – Ambii reclamanți, membri ai mișcării civice NIDA, o organizație neguvernamentală înființată de un grup de tineri, au participat la demonstrații pașnice împotriva guvernului privind decesele soldaților din armată în situații non-combatante. Aceștia au fost arestați preventiv sub acuzația de deținere ilegală de substanțe narcotice și cocktailuri Molotov (în cazul celui de-al doilea reclamant), ca urmare a perchezițiilor din apartamentele lor, cu o zi înainte o altă demonstrație planificată. Arestulpreventiv a fost prelungit în conformitate cu o serie de hotărâri judecătorești interne, iar solicitările lor pentru alternativa arestului la domiciliu au fost respinse. Au urmat acuzații penale suplimentare.
În drept – Articolul 5 alin.(3): Instanțele naționale nu au furnizat motive „relevante” și „suficiente” pentru a justifica necesitatea prelungirii arestului preventiv al reclamanților: au folosit un tipar standard enumerând limitat motivele pentru detenție, fără a aborda aspecte specifice cauzei; au citat motive irelevante și au ignorat faptul că al doilea reclamant era minor.
Concluzie: încălcare (unanimitate)
Articolul 18, coroborat cu articolul 5,alin.(3): Plângerea în temeiul prezentului articol a constituit un aspect fundamental și distinct al cauzei, care merita o examinare separată.
Reclamanții din prezenta cauză și cei din cauza Rashad Hasanov și alții au fost urmăriți penal și condamnați în cadrul aceleiași proceduri penale. Cu toate acestea, spre deosebire de cauza Rashad Hasanov și alții, în prezenta cauză Curtea nu a fost solicitată să examineze dacă reclamanții au fost privați de libertate în absența unei „suspiciuni rezonabile” a faptului că au comis o infracțiune, întrucât reclamanții nu au epuizat căile de atac interne în acest sens. Prin urmare, prezenta cauză trebuia diferențiată de cele în care dreptul sau libertatea unui reclamant fuseseră restrânse numai pentru un scop care nu era prevăzut de Convenție (a se compara, de exemplu, cu Rashad Hasanov și alții împotriva Azerbaidjanului, Aliyev împotriva Azerbaidjanului și Navalnyy împotriva Rusiei); în special, Curtea a trebuit să abordeze problema unei potențiale pluralități de scopuri. Procedând astfel, Curtea a constatat următoarele:
În primul rând, au existat suficiente elemente pentru a constata că arestul preventiv al reclamanților a urmărit un motiv ascuns, și anume, pedepsirea și reducerea la tăcere a membrilor NIDA pentru implicarea lor activă în demonstrațiile împotriva guvernului. În special, autoritățile de urmărire penală: (i) au vizat în mod clar NIDA și membrii săi, așa cum s-a constatat în cauza Rashad Hasanov și alții împotriva Azerbaidjanului; (ii) au încercat încă de la începutul procedurii penale să asocieze pretinsa deținere de către reclamanți a unor substanțe narcotice și cocktail-uri Molotov de apartenența la mișcarea NIDA; (iii) s-au folosit de instituirea procedurilor penale (ținând cont de calendarul demonstrațiilor - în ajunul unei alte demonstrații) și arestulpreventiv ulterior al reclamanților pentru a împiedica organizarea altor demonstrații; și (iv) au încercat să prezinte pliante găsite în apartamentul celui de-al doilea reclamant care menționau „democrația este necesară urgent, tel: + 994, adresa: Azerbaidjan” ca materiale ilegale, în încercarea de a stabili intenția de incitare la violență și tulburări civile cu privire la demonstrația planificată pentru a doua zi.
În al doilea rând, acest motiv ascuns fusese scopul predominant al restricționării libertății lor. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a luat în considerare următoarele: (i) fondul și tiparul de arestare și detenție arbitrară a opozanților guvernului, a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor societății civile, inclusiv a membrilor NIDA, prin urmăriri penale și utilizarea abuzivă a legii penale (așa cum s-a identificat în cazul Aliyev împotriva Azerbaidjanului și reafirmat în hotărârile ulterioare); (ii) vizarea specială a NIDA, ca organizație, și a conducerii acesteia, în vederea blocării activităților sale (Rashad Hasanov și alții împotriva Azerbaidjanului) și încercarea de a preveni proteste ulterioare prin instituirea unei proceduri penale împotriva reclamanților și arestarea lor preventivă; și, în final, (iii) eșecurile instanțelor naționale în examinarea arestării preventive a reclamanților, așa cum se constată potrivit articolului 5 alin.(3).
Concluzie: încălcare (unanimitate)
Articolul 41: 20.000 EUR fiecărui reclamant, cu titlu de daune morale. Solicitarea celui de-al doilea reclamant pentru daune materiale a fost respinsă.
(A se vedea și Selahattin Demirtaş împotriva Turciei (nr. 2) [GC], nr. 14305/17, 22 decembrie 2020, Rezumat juridic; Navalnyy împotriva Rusiei [GC], nr. 29580/12 și alte patru, 15 noiembrie 2018, Rezumat juridic; Aliyev împotriva Azerbaidjanului, nr. 68762/14 și 71200/14, 20 septembrie 2018, Rezumat juridic; Rashad Hasanov și alții împotriva Azerbaidjanului, nr. 48653/13 și alte trei, 7 iunie 2018; Merabishvili împotriva Georgiei [GC], nr. 72508/13, 28 noiembrie 2017, Rezumat juridic; Buzadji împotriva Republicii Moldova [GC], nr. 23755/07, 5 iulie 2016, Rezumat juridic)
...mai multe articole din categoria Jurisprudență CEDO