Institutul Român pentru Drepturile Omului
Instrumente regionale
- Consiliul Europei
- Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Carta Socială Europeană revizuită (ETS 163)
- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Drepturile omului, democraţia şi statul de drept reprezintă valorile esenţiale ale Consiliului Europei. Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale înseamnă protecţia şi promovarea lor prin norme juridice care să stabilească şi proceduri de control şi să asigure şi o garanţie colectivă la nivel european. În acest fel, cu excepţia problemelor de apărare, toate marile şi diversele aspecte ale societăţii europene sunt acoperite.
Consiliul Europei reprezintă prima organizaţie cu vocaţie esenţial politică şi culturală. El asigură la ora actuală cel mai eficient mecanism de protecţie şi promovare a drepturilor omului prin intermediul Curţii Europene a Drepturilor Omului, dar şi prin identificarea noilor ameninţări la adresa drepturilor omului şi demnităţii umane, promovarea educaţiei şi formării în domeniul drepturilor omului. Accesați Lista instrumentelor europene semnate și ratificate de România (în engleză).
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi protocoalele sale adiţionale
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având la bază Declaraţia Universală a drepturilor Omului, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Convenţia reprezintă primul tratat internaţional care aduce o garanţie colectivă din partea statelor ce aparţin Consiliului Europei pentru respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
România a semnat Convenţia la 7 octombrie 1993, dată la care au fost depuse şi instrumentele de aderare la statutul Consiliului Europei. Convenţia a fost ratificată prin Legea nr. 30/1994 şi a intrat în vigoare la 20 iunie 1994. Potrivit art. 11 alin (2) din Constituţia României, Convenţia este parte integrantă din dreptul intern, având aplicabilitate directă. De asemenea dispoziţiile art. 20 din Constituţie se aplică şi cu privire la Convenţie.
De la intrarea în vigoare a Convenţiei, au mai fost elaborate 16 protocoale adiţionale, care i-au adus completări şi precizări în scopul extinderii drepturilor garantate şi îmbunătăţirii procedurilor.
Protocolul nr. 15 la CEDO (ETS 213) ro en fr
La data de 1 august 2021 a intrat în vigoare Protocolul nr. 15 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Punerea în aplicare a modificărilor aduse de Protocolul nr. 15 va fi realizată în acord cu cerințele temporale stabilite de articolul 8 din conținutul acestuia, după cum urmează:
- amendamentele privitoare la: (1) înlocuirea limitei de vârstă pentru începerea exercitării mandatului de judecător CEDO de la 70 la 65 de ani; (2) eliminarea dreptului părților într-o cauză de a se opune desesizării unei Camere a Curții în favoarea Marii Camere, în caz de risc de divergență jurisprudențială vor fi puse în aplicare de la intrarea în vigoare a Protocolului; deci, în cazul amendamentului referitor la limita de vârstă pentru exercitarea mandatului de judecător la CEDO, acesta se va aplica candidaților propuși de Înaltele Părți Contractante prin listele care sunt transmise Adunării Parlamentare după intrarea în vigoare a Protocolului; de asemenea, în cazul amendamentului privind eliminarea dreptului părților într-o cauză de a se opune desesizării unei Camere a Curții în favoarea Marii Camere, în caz de risc de divergență jurisprudențială acesta nu se va aplica cauzelor pendinte, în cadrul cărora una dintre părți a exercitat acest drept înainte de intrarea în vigoare a Protocolului;
- amendamentul privitor la reducerea de la 6 luni la 4 luni a termenului în care reclamanții pot sesiza Curtea de la data deciziei interne definitive va intra în aplicare de la expirarea unei perioade de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului Protocol; acest amendament nu se va aplica cererilor în privința cărora decizia internă definitivă – astfel cum este înțeleasă conform articolului 35 paragraful 1 din Convenție a fost adoptată înainte de intrarea în aplicare a amendamentului (respectiv înainte de expirarea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a Protocolului);
- toate celelalte amendamente reglementate de Protocolul nr. 15 se vor aplica de la data intrării în vigoare a acestuia.
(Primul) Protocol la CEDO (ETS 009) en fr
Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie adaugă câteva drepturi fundamentale celor protejate în baza Convenţiei, şi anume: dreptul de a te bucura în linişte de proprietate, dreptul la educaţie şi dreptul la alegeri libere prin vot secret.
Protocolul nr. 2 la CEDO (ETS 044) en fr
Protocolul adiţional nr. 2 la Convenţie conferă Curţii Europene a Drepturilor Omului competenţa de a da avize consultative.
Protocolul nr. 3 la CEDO (ETS 045) en fr
Protocolul adiţional nr. 3 la Convenţie modifică articolele 29, 30 şi 34 ale Convenţiei (după numerotarea în vigoare înainte de 1 noiembrie 1988).
Protocolul nr. 4 la CEDO (ETS 046) en fr trad. irdo
Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţie asigură anumite drepturi şi libertăţi fundamentale neincluse în textele anterioare: neprivarea de libertate pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, dreptul la libertate de mişcare şi libertatea de a şi alege locul de rezidenţă, prohibirea expulzării de către un stat a unui cetăţean propriu, prohibirea expulzării colective a străinilor.
Protocolul nr. 5 la CEDO (ETS 055) en fr
Protocolul adiţional nr. 5 la Convenţie modifică articolele 22 şi 40 ale Convenţiei (după numerotarea în vigoare înainte de 1 noiembrie 1988).
Protocolul nr. 6 la CEDO (ETS 114) en fr trad. irdo
Protocolul adiţional nr. 6 la Convenţie priveşte abolirea pedepsei cu moartea.
Protocolul nr. 7 la CEDO (ETS 117) en fr trad. irdo
Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie măreşte lista drepturilor protejate în baza Convenţiei şi a Protocoalelor sale nr. 1, 4 şi 6, adăugându-le pe următoarele:
- Dreptul străinilor la garanţii procedurale în cazul în care sunt expulzaţi de pe teritoriul unui stat;
- Dreptul persoanei condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni ca sentinţa şi condamnarea să-i fie revizuite de un tribunal superior;
- Dreptul la compensaţii în caz de eroare judiciară;
- Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit prin proceduri penale pentru o faptă pentru care persoana a fost deja achitată sau condamnată (ne bis in idem);
- Egalitatea dintre soţi în drepturi şi îndatoriri.
Protocolul nr. 8 la CEDO (ETS 118) en fr
Protocolul adiţional nr. 8 la Convenţie acorda Comisiei Europene a Drepturilor Omului posibilitatea de a înfiinţa Camere, fiecare alcătuită din cel puţin şapte membri pentru a examina petiţiile individuale care puteau fi admise pe baza jurisprudenţei existente sau care nu ridicau probleme ce ar fi afectat interpretarea sau aplicarea Convenţiei. De asemenea, conform Protocolului, Comisia putea înfiinţa comitete, fiecare alcătuit din cel puţin trei membri, având atribuţia, exercitată pe bază de vot unanim, de a declara ca inadmisibilă o petiţie sau de a o şterge de pe lista sa de cazuri atunci când o astfel de decizie putea fi luată fără a mai fi necesară altă examinare. Toate aceste prevederi nu se aplicau petiţiilor depuse de state.
Protocolul nr. 9 la CEDO (ETS 140) en fr
Protocolul adiţional nr. 9 la Convenţie acordă unui petiţionar dreptul de a-şi prezenta cazul în faţa Curţii, în anumite circumstanţe.
Protocolul nr. 10 la CEDO (ETS 146) en fr
Protocolul adiţional nr. 10 la Convenţie a adus îmbunătăţiri procedurilor de supraveghere ale Convenţiei. A schimbat regula majorităţii necesare atunci când Comitetul Miniştrilor trebuie să voteze dacă a fost încălcată sau nu Convenţia în cazurile care nu au fost înaintate Curţii Europene a Drepturilor Omului, de la două treimi, cât prevedea articolul 32 din Convenţie, la o majoritate simplă a statelor membre.
Protocolul nr. 11 la CEDO (ETS 155) en fr
Protocolul adiţional nr. 11 la Convenţie aduce îmbunătăţiri mecanismului de punere în aplicare a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie. Astfel el stabileşte, printre altele, că toate cazurile considerate a fi încălcări ale drepturilor persoanelor se vor înainta direct noii Curţi permanente, că în majoritatea cazurilor, Curtea se va întruni în Camere alcătuite din şapte judecători şi că Curtea va analiza atât cazurile individuale cât şi petiţiile inter-state.
Protocolul nr. 12 la CEDO (ETS 177) en fr trad. irdo
Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie priveşte interdicţia generală a oricărei forme de discriminare.
Protocolul nr. 13 la CEDO (ETS 187) en fr trad. irdo
Protocolul adiţional nr. 13 la Convenţie interzice cu desăvârşire pedeapsa cu moartea în toate cazurile, inclusiv pentru infracţiuni comise pe timp de război sau în faţa unei intrări iminente în război. Nu se admit niciun fel de rezerve sau derogări la Protocolul nr. 13.
Protocolul nr. 14 la CEDO (ETS 194)
Protocolul adiţional nr. 14 la Convenţie aduce unele modificări, cum ar fi introducerea unui criteriu de admisibilitate, tratarea cazurilor repetitive sau a cazurilor categoric inadmisibile, în vederea unei funcţionări mai bune a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Protocolul nr. 15 la CEDO (ETS 213) en fr
Adoptat în cadrul reuniunii Comitetului Miniştrilor din 16 mai 2013, urmăreşte implementarea unor măsuri menite să simplifice procedurile şi să accelereze ritmul de analiză al cauzelor. Astfel, se prevede:
- micşorarea de la 6 luni la 4 luni a termenului de epuizare a căilor interne de recurs în care reclamanţii pot sesiza Curtea;
- modificarea criteriului de admisibilitate privind „prejudiciul important” pentru a elimina cea de-a doua condiţie care împiedică respingerea unei cauze care nu a fost examinată în mod corespunzător de o instanţă naţională;
- înlocuirea limitei de vârstă pentru începerea exercitării mandatului de judecător CEDO de la 70 la 65 de ani;
- eliminarea dreptului părţilor într-o cauză de a se opune desesizării unei Camere a Curţii în favoarea Marii Camere, în caz de risc de divergenţă jurisprudenţială
- introduce referințe în Preambulul Convenției cu privire la principiul subsidiarității și doctrina marjei de apreciere.
Protocolul nr. 16 la CEDO (ETS 214) en fr
Adoptat la 16 iulie 2013 şi intrat în vigoare la 1 august 2018, Protocolul nr. 16 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului permite celor mai înalte instanţe şi tribunale naţionale, desemnate de către statul membru în cauză, să solicite Curţii Europene a Drepturilor Omului să ofere avize consultative cu privire la chestiunile de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor definite în Convenţie sau în protocoalele adiţionale la aceasta. Avizele consultative, care vor fi prezentate de Marea Cameră, vor conţine motive şi nu vor fi obligatorii. Cererile de avize consultative vor fi făcute în contextul cauzelor pendinte în faţa instanţelor naţionale, Curtea având libertatea de a accepta sau nu o astfel de cerere.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului este instanţa judiciară competentă să statueze asupra cererilor introduse împotriva unui stat pentru violarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Pentru a accesa site-ul Curţii Europene a Drepturilor Omului daţi click aici.
Procedura hotărârilor pilot
În situaţia în care în faţa Curţii ajung mai multe plângeri care au la bază una şi aceeaşi reglementare ce a dus la violări succesive ale drepturilor omului, Curtea poate selecta una sau mai multe plângeri pentru a le analiza cu prioritate, prin procedura hotărârii pilot.
Atunci când este vorba de o violare structurală sau sistematică, în cadrul ordinii juridice în cauză, Curtea indică măsurile generale ce trebuie luate la nivel naţional şi amână examinarea plângerilor, aşteptând punerea în aplicare a măsurilor generale ce se impun, în termenul stabilit de Curte.
Statului vizat îi revine rolul de a alege, sub supravegherea Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, modalitatea în care îşi va îndeplini obligaţiile în conformitate cu art. 46. În condiţiile în care statul se conformează dispoziţiilor Curţii, cazurile respective sunt radiate de pe rolul Curţii.
Mecanismul de control al executării hotărârilor Curţii
Potrivit art. 46, Comitetul de Miniştri este cel care supraveghează executarea hotărârilor Curţii. În primul rând statul pârât este chemat să informeze Comitetul de Miniştri despre măsurile întreprinse pentru punerea în executarea fiecărei hotărâri a Curţii. Cazul revine din şase în şase luni pe ordinea de zi a Comitetului de Miniştri până când statul se conformează hotărârii Curţii şi atunci Comitetul adoptă o rezoluţie.
Totodată, art. 46 abilitează Comitetul de Miniştri să ceară Curţii o interpretare a unei hotărâri definitive pentru a uşura supravegherea executării sale. În al doilea rând, pune în aplicare o procedură de recurs în absenţa statului. Comitetul de Miniştri poate decide cu o majoritate de două treimi sesizarea Curţii europene dacă un stat refuză să se conformeze unei hotărâri definitive dată într-un litigiu împotriva aceluiaşi stat.
Condiţii de admisibilitate privind cererile individuale
- Curtea poate fi sesizată după epuizarea căilor interne de atac;
- Cererea trebuie prezentată în termen de 6 luni de la data deciziei interne definitive (data ultimei decizii naţionale pronunţate cu privire la ultima cale de atac prin care au fost epuizate recursurile interne);
- Să nu fie anonimă;
- Să nu fie esenţial aceeaşi cu o cerere anterior examinată de Curte;
- Să nu mai fi fost supusă examinării unei alte instanţe internaţionale, sau dacă nu conţine fapte noi;
- Trebuie să fie compatibilă cu prevederile Convenţiei;
- Reclamantul trebuie să fi suferit un prejudiciu important.
Formularul de cerere
- Informaţii despre formularul de cerere şi modul în care trebuie completat găsiţi aici.
- Formularul de cerere îl găsiţi aici.
Carta Socială Europeană revizuită (ETS 163)
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene