Jurisprudență CEDO


Iancu împotriva Romaniei - 62915/17

Comentariu    rezumat

În cauza Iancu împotriva României, reclamanta, condamnată pentru complicitate la fraudă, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului în baza articolului 6, aliniatul (1) din Convenție privind dreptul la un proces echitabil. Mai exact, reclamanta a invocat faptul că hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost semnată de un alt judecător decât cel care a participat la ședința de judecată, astfel că nu avea cum să cunoască detaliile cauzei. În speță, judecătoarea L.D.S. s-a pensionat la data de 13 iulie 2016, după deliberarea Înaltei Curți, la data de 3 iunie 2016, decretul de eliberare din funcție fiind semnat de Președintele României la data de 23 iunie 2016. Textul hotărârii a fost redactat după data de 13 iulie, aceasta fiind semnată la data de 16 martie 2017 de 4 dintre judecătorii completului, de magistratul asistent și de judecătoarea C.T., în calitate de președinte al Înaltei Curți.

În analiza sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pornit de la evaluarea principiului nemijlocirii, potrivit căruia un element esențial al procedurilor penale echitabile este reprezentat de posibilitatea persoanei acuzate de a fi confruntată cu martorii din proces în prezența judecătorului care pronunță hotărârea asupra cauzei. Potrivit jurisprudenței Curții, în cazul în care intervin schimbări în componența completului de judecată după audierea martorilor este necesară reascultarea acestora (a se vede hotărârea în cauza P.K. împotriva Finlandei). Cu toate acestea, principiul nemijlocirii nu trebuie interpretat ca reprezentând unobstacol în ceea ce privește schimbarea componenței completuluide judecată în timpul desfășurării unui proces. Un judecător poate să se găsească în imposibilitatea de a continua să participe la proces din motive administrative sau procedurale clare. De exemplu, în cauza P.K. împotriva Finlandei, Curtea a constatat că deși hotărârea a fost est fapt nu putea să schimbe rezoluția dată, întrucât reclamantul nu a fost condamnat doar pe baza probelor prezentate de audierea martorilor.

Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea articolului 6 în cauza Cutean împotriva României, întrucât niciunul dintre judecătorii completului inițial de judecată, care au fost prezenți la audierea reclamantului și a martorilor, nu a continuat examinarea cazului. Având în vedere că declarațiile reclamantului și ale martorilor au reprezentat probe relevante pentru condamnarea acestuia precum și faptul că instanțele de apel și de recurs nu au procedat la reascultarea acestora și s-au bazat pe stenogramele existente, reclamantul a fost privat de dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, în cauza Cerovšek și Božičnik împotriva Sloveniei, Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 6 întrucât motivarea verdictelor pronunțate împotriva reclamanților nu a fost făcută de judecătorul unic care s-a pronunțat în primă instanță, ci de alți judecători care nu au participat la proces.

În ceea ce privește aplicarea principiului nemijlocirii în speța de față, Curtea de la Strasbourg a constatat că eu existat trei etape ale procesului decizional, respectiv: pronunțarea hotărârii la data de 3 iunie 2016, redactarea hotărârii și semnarea hotărârii la data de 16 martie. Astfel, Curtea a observat că nu a existat nicio schimbare a componenței completului de judecată la data pronunțării hotărârii. De asemenea, a remarcat că redactarea hotărârii a fost făcută de magistratul asistent care a participat la audierea martorilor și la deliberări. Acest fapt diferă de cauza Cerovšek și Božičnik (citată anterior) în care motivarea hotărârii a fost făcută de judecători care nu au asistat la proces. Într-adevăr, la data redactării hotărârii judecătoarea L.D.S. nu mai era în funcție, însă această situație ținea de circumstanțe administrative clare, în temeiul cărora judecătoarea se afla în imposibilitatea de a continua să participe la proces. În același timp, atribuția de redactare a hotărârii revenea magistratului asistent, astfel încât nu era necesară intervenția judecătoarei L.D.S. În fine, Curtea a analizat etapa a treia, respectiv semnarea hotărârii de către completul de judecată. Potrivit legislației naționale, Codul de procedură penală prevede la articolul 406, aliniatul (4) că „În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de președintele completului. Dacă și președintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de președintele instanței.” Astfel, s-a constatat că hotărârea a fost semnată de judecătoare C.T. cu mențiunea olografă că semnează în numele judecătoarei L.D.S., deci nu în nume propriu. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a avut în vedere și Decizia nr. 633/2018 a Curții Constituționale, potrivit căreia „Dacă motivarea/redactarea hotărârii judecătoreşti este actul inerent funcţiei judecătorului cauzei, fiind o manifestare intrinsecă a acesteia, semnarea hotărârii este actul extrinsec, formal, care atestă îndeplinirea funcţiei de judecată de către judecătorul cauzei.”

Având în vedere că hotărârea a fost semnată de un alt judecător doar în numele judecătoarei pensionate, Curtea a hotărât că nu s-a adus nicio atingere principiului nemijlocirii și nu a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil.

 

 

Bibliografie:

Ghid privind articolul 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului – Dreptul la un proces echitabil (latura penală)


...mai multe articole din categoria Jurisprudență CEDO