Drepturile femeilor

Evenimentele istorice și evoluțiile politice, sociale și culturale europene au creat abia în secolul al XIX-lea cadrul propice pentru afirmarea drepturilor femeilor. Două repere precursoare importante au fost gândirea iluministă și evoluția conceptului de drept al omului. În timpul Revoluției Franceze, a fost proclamată Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului care a inspirat activismul feminist al epocii. „Declarație cu privire la Drepturile Femeii și ale Femeii Cetățean” din 1791 (redactată de către Olympe de Gouges) a constituit unul din primele texte care revendica tratament egal pentru femei, atât în spațiul public cât și privat, și o proclamație a universalității drepturilor omului.

Pe parcursul secolului al XIX-lea, în contextul dezbaterilor privind libertatea religioasă, abolirea sclaviei, dreptul la vot ș.a., tema libertății femeilor și a drepturilor lor se impune în conștiința istorică modernă. Începând cu această perioadă și în primele decenii ale secolului XX, mișcările care au apărat cauza femeilor s-au structurat și afirmat progresiv. Evoluând diferit, în funcție de spațiul geografic, de specificul național, de originile intelectuale și de influența diferitelor curente politice (liberal, conservator, socialist), de modul de acțiune și formele de organizare, discursul feminist s-a manifestat în această epocă ca o mișcare cu revendicări variate, în special pentru dreptul la vot (acordat progresiv în majoritatea țărilor în prima jumătate a secolului al XX-lea), ameliorarea condițiilor de muncă și dreptul la educație al femeilor.

După cel de-al Doilea Război Mondial și până în anii 80 ai secolului trecut, mișcarea pentru drepturile femeilor a avut ca obiectiv central denunțarea inegalităților (economice, culturale) și repunerea în discuție a rolului femeii în societate. După 1990, în condițiile în care revendicările inițiale au fost incluse în sistemele juridice și aparțin domeniului convențional al drepturilor omului, mișcările feministe reclamă un ansamblu larg și divers de obiective: ameliorarea situației femeilor, în special a femeilor vulnerabile, egalitate profesională, libertate sexuală, dreptul de a dispune de propriul corp. Acestor exigențe paritare și a celor legate de dezvoltarea noțiunii de gen, noua generație a mișcărilor de promovare a drepturilor femeilor care se afirmă începând cu secolul al XXI-lea le adaugă noi teme de reflecție și forme de acțiune, care vizează în special lupta contra violenței, a sexismului și discriminării.

Instrumente
Publicaţii
Evenimente
Concluziile şi recomandările ONU
privind implementarea de către România a Convenţiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei - prezentare succintă

Instrumente
 

Publicații

  • Drepturile femeii – reglementări internaţionale şi naţionale, IRDO, Bucureşti, 1995
  • Şanse egale, şanse reale. Studii şi cercetări privind drepturile femeii – Equal Opportunities, Real Opportunities. Studies and Research on Women’s Rights, IRDO, Bucureşti, 1996
  • Drepturile femeii – egalitate şi parteneriat, IRDO, Bucureşti, 1997
  • Drepturile femeii – egalitate şi parteneriat, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, IRDO, Bucureşti, 1997
  • Raport privind drepturile femeilor şi instituţiile naţionale pentru drepturile omului (contribuţie la raportul OSCE), IRDO, Bucureşti, 2012
  • Raport al Institutului Român pentru Drepturile Omului către Biroul Înaltului Comisariat ONU pentru Drepturile Omului cu privire la formele de discriminare multiplă şi violenţă împotriva femeilor şi fetelor în contextul rasismului, xenofobiei şi intoleranţei - Cum afectează discriminarea multiplă drepturile femeilor şi fetelor, 27 ianuarie 2017
  • Drepturile Femeilor. O viață fără violență este dreptul fiecărei femei, IRDO, Bucureşti, 2019

 

Evenimente

8 martie

În contextul provocărilor actuale privind drepturile femeilor la nivelul societății românești și cu prilejul Zilei Internaționale a Femeii, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în colaborare cu societatea civilă, a organizat o dezbatere cu tema „Emanciparea femeilor”. Astfel, reprezentanții IRDO, alături de Liliana Pagu, președinta Asociației Femeilor din România - Împreună și de reprezentanți ai Asociației Femeilor Creștine, au analizat obstacolele existente în domeniul promovării și protecției drepturilor femeilor, propunând strategii care să îmbunătățească rezultatele în această direcție. Cu această ocazie, au fost în centrul discuțiilor aspecte precum dificultățile cu care se confruntă categoriile de femei vulnerabile (femei refugiate, femei cu dizabilităţi, femei aparţinând unor minorităţi etnice ș.a), respectarea drepturilor acestora, accesul femeilor la justiţie și la servicii de sănătate precum și modalități de combatere a violenței împotriva femeilor și fetelor.

În cadrul evenimentului, a fost prezentată și publicația IRDO „Drepturile Femeilor – o viață fără violență este dreptul fiecărei femei”, dedicată împlinirii a 25 de ani de la adoptarea Declarației de la Beijing și a Platformei de Acțiune. În cadrul acestor documente de referință au fost identificate cele 12 domenii-cheie care reclamă intervenții concrete pentru asigurarea egalității de tratament și de șanse egale pentru femei și bărbați, fete și băieți. În multe dintre țările membre ONU au avut loc schimbări post Beijing, însă și în prezent cele 12 domenii cheie rămân de actualitate deoarece mai sunt încă foarte multe de făcut pentru ca femeile să se poată bucura de drepturi depline. În acord cu aceste măsuri necesare, Secretarul General al ONU, în mesajul său din acest an transmis cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, menționează că „Egalitatea de gen este un mijloc de redefinire și transformare a puterii, care va aduce beneficii pentru toți. Este timpul să încetăm [...] să schimbăm femeile și să începem să schimbăm sistemele și dezechilibrele de putere care le împiedică să își atingă potențialul.” Potrivit raportului privitor la normele sociale publicat recent de ONU, „91% dintre bărbați și 86% dintre femei arată cel puțin o reticențăclară împotriva egalității de gen în domenii precum politică, economie, educație, violență domestică și drepturile de reproducere ale femeilor. Aproximativ 50% dintre bărbații și femeile intervievate în 75 de țări consideră că bărbații pot fi lideri politici mai buni decât femeile, în timp ce mai mult de 40% au considerat că bărbații sunt manageri de afaceri mai buni.” Mai îngrijorător este faptul că nivelul de discriminare împotriva femeilor a crescut în ultimul deceniu, în ciuda eforturilor depuse. Pe lângă aspectul egalității de gen, o altă problematică abordată în cadrul evenimentului s-a referit la unul dintre cele 12 domenii-cheie, și anume violența împotriva femeilor. Acum, în anul 2020, România are o legislație amplă în domeniul combaterii violenței și se întreprind eforturi considerabile de armonizare a acesteia cu cadrul legislativ european. Cu toate acestea, există paradoxul unei legislații specializate, pe de o parte, și agravarea fenomenului violenței domestice, pe de altă parte.

În încheiere, participanții au conchis că data de 8 martie reprezintă mai mult decât un simbol pentru femeile de pretutindeni.

Linkuri utile :  http://irdo.ro/irdo/pdf/Drepturile%20Femeilor.pdf

 

Întâlnirea delegației Grupului de lucru ONU privind discriminarea împotriva femeilor și fetelor

În data de 26 februarie 2020, IRDO a participat la reuniunea de lucru cu delegația Grupului de lucru ONU privind discriminarea împotriva femeilor și fetelor, desfășurată la Palatul Parlamentului.

Grupul de lucru, înființat în cadrul celei de-a 15-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din septembrie 2010, reprezintă o inițiativă importantă în domeniul egalității dintre femei și bărbați. Grupul de lucru se concentrează pe identificarea, promovarea și schimbul de opinii, în consultare cu statele membre și alți actori, asupra bunelor practici privind eliminarea legilor care discriminează femeile. Grupul are, de asemenea, sarcina de a dezvolta un dialog cu statele membre și alți actori cu privire la legile care au impact discriminatoriu în ceea ce privește femeile.

În conformitate cu Rezoluțiile nr. 15/23, 23/7 și 32/4 care stabilesc mandatul Grupului de lucru ONU privind discriminarea împotriva femeilor și fetelor, acesta cuprinde următoarele aspecte:dezvoltarea unui dialog cu statele, entitățile relevante ale Organizației Națiunilor Unite, instituțiile naționale pentru drepturile omului, experți în diferite sisteme de drept și organizații ale societății civile pentru a identifica, promova și schimba opinii cu privire la cele mai bune practici privind eliminarea legislației care discriminează femeile sau este discriminatorie pentru femei prin prisma punerii în aplicare sau a impactului, și alcătuirea unui compendiu de bune practici în acest sens. De asemenea, se are în vedere cooperarea strânsă, în contextul îndeplinirii mandatului său, cu alte proceduri speciale și organisme subsidiare ale Consiliului ONU, entități relevante ale Organizației Națiunilor Unite, inclusiv Comisia ONU pentru statutul femeilor și, în special, Comitetul pentru eliminarea discriminării față de femei (CEDAW) și alte organisme; prezentarea unui raport anual Consiliului, începând cu cea de-a douăzecea sa sesiune, cu privire la problematica discriminării împotriva femeilor în drept și în practică, precum și asupra bunelor practici de eliminare a acestui tip de discriminare, bazându-se pe concluziile mecanismelor Națiunilor Unite pentru drepturile omului și pe sistemul mai extins al Națiunilor Unite. O altă componentă a mandatului Grupului de lucru este reprezentată de acordarea de sprijin inițiativelor statelor pentrua a aborda mai multe forme de discriminare împotriva femeilor și fetelor atunci când își pun în aplicare obligațiile de State Părți la tratatele internaționale relevante pentru drepturile omului în ceea ce privește drepturile civile, culturale, economice, politice și sociale și angajamentele conexe.

Institutul Român pentru Drepturile Omului, având în vedere mandatul său, a prezentat experților din cadrul Grupului de lucru ONU evenimentele și acțiunile realizate printr-o abordare bazată pe drepturile omului și pe dimensiunea de gen. IRDO a evidențiat punctual modul în care recomandările Comitetului CEDAW, formulate ca urmare a examinării rapoartelor de țară combinate nr. 7 și nr. 8, au fost avute în vedere în acțiunile Institutului.

În acest sens, Institutul a realizat: sesiuni de cursuri de formare având ca obiect principiile egalității și nediscriminării destinate specialiștilor în domeniul dreptului; campanii de informare și sensibilizare a opiniei publice, dar și a femeilor și fetelor, cu privire la flagelul violenței; un grup de lucru ce are ca obiect analiza aspectelor juridice, sociale, psihologice conexe discriminării și violenței, redactarea de studii de specialitate care includ opiniile partenerilor din Grupul de lucru (ONG-uri, reprezentanți ai autorităților și instituțiilor având competențe în promovarea egalității de gen - ANES fiind organismul din cadrul administrației publice centrale implicat activ în acest sens, reprezentanți ai poliției, consilieri, psihologi).

Cu ocazia acestei întâlniri, reprezentanții IRDO au prezentat experților ONU concluziile studiului Drepturile femeilor. O viață fără violență este dreptul fiecărei femei, care reflectă activitatea desfășurată de grupul de lucru creat de Institut, în perioada 2017-2019.

 

Arhiva: 2017 - 2018 - 2019


Concluziile şi recomandările ONU privind implementarea de către România a Convenţiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei

În cadrul celei de a 67-a sesiuni a Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării faţă de femei, din iulie 2017, a fost realizată evaluarea periodică a României privind implementarea Convenţiei ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

Raportul Comitetului ONU cuprinde o serie observaţii şi recomandări de ordin general, dar şi cu privire la teme specifice: accesul femeilor la justiţie, problema stereotipurilor, violenţa împotriva femeilor, traficul şi exploatarea sexuală, reprezentarea politică, educaţia, piaţa muncii, sănătatea, situaţia femeilor din mediul rural, femeile migrante, femeile care se confruntă cu discriminarea multiplă, căsătoria şi relaţiile de familie.

Dintre aspectele pozitive menţionate în evaluarea periodică amintim: amendamentele aduse în 2013, 2015 şi 2016 la Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie; amendamentele aduse în 2012 şi 2015 la Legea 202/2002 privind şanse şi tratament egal pentru femei şi bărbaţi; şi Noul Cod Penal care armonizează legislaţia privind traficul de persoane.

De asemenea s-a făcut referire la strategiile naţionale adoptate, în perioada supusă evaluării, cu privire la egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, combaterea traficului de persoane şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi planurile respective de acţiune. Nu în ultimul rând a fost apreciată ratificarea de către România a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată în 2008, şi a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul), ratificată în 2016.

Totodată, în privinţa vizibilităţii şi a invocării Convenţiei în legislaţia naţională, Comitetul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că nu este invocată Convenţia în mod direct, nu este îndeajuns de aplicată de către instanţele de judecată şi nici nu este cunoscută de către public. De asemenea nu există date statistice privind femeile care şi-au susţinut dreptul la nediscriminare şi la egalitate invocând fie prevederile Convenţiei, fie legislaţia naţională în domeniu. Acest fapt indică o slabă cunoaştere a Convenţiei şi a Protocolului opţional din partea celor care lucrează în justiţie şi de către femei în general.
Statul român trebuie să îmbunătăţească colectarea datelor. Acestea fiind importante pentru că oferă instrumentele de identificare eficientă a cazurilor de discriminare multiplă şi de măsurare a impactului politicilor şi strategiilor pentru egalitatea de gen.

Parlamentului României îi revine un rol crucial în implementarea Convenţiei. Puterea legislativă trebuie să ia toate măsurile pentru ca recomandările Comitetului să fie puse în aplicare până la următoarea raportare din 2021.

A se vedea și o sinteză mai detaliată a concluziilor şi recomandărilor Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării față de femei.

Înapoi la cuprins