Femei - Concluzii și recomandări ONU

Concluziile şi recomandările ONU privind implementarea de către România a Convenţiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei

În cadrul celei de a 67-a sesiuni a Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării faţă de femei, din iulie 2017, a fost realizată evaluarea periodică a României privind implementarea Convenţiei ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

Raportul Comitetului ONU cuprinde o serie observaţii şi recomandări de ordin general, dar şi cu privire la teme specifice: accesul femeilor la justiţie, problema stereotipurilor, violenţa împotriva femeilor, traficul şi exploatarea sexuală, reprezentarea politică, educaţia, piaţa muncii, sănătatea, situaţia femeilor din mediul rural, femeile migrante, femeile care se confruntă cu discriminarea multiplă, căsătoria şi relaţiile de familie.

Dintre aspectele pozitive menţionate în evaluarea periodică amintim: amendamentele aduse în 2013, 2015 şi 2016 la Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie; amendamentele aduse în 2012 şi 2015 la Legea 202/2002 privind şanse şi tratament egal pentru femei şi bărbaţi; şi Noul Cod Penal care armonizează legislaţia privind traficul de persoane.

De asemenea s-a făcut referire la strategiile naţionale adoptate, în perioada supusă evaluării, cu privire la egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, combaterea traficului de persoane şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi planurile respective de acţiune. Nu în ultimul rând a fost apreciată ratificarea de către România a Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată în 2008, şi a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul), ratificată în 2016.

Totodată, în privinţa vizibilităţii şi a invocării Convenţiei în legislaţia naţională, Comitetul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că nu este invocată Convenţia în mod direct, nu este îndeajuns de aplicată de către instanţele de judecată şi nici nu este cunoscută de către public. De asemenea nu există date statistice privind femeile care şi-au susţinut dreptul la nediscriminare şi la egalitate invocând fie prevederile Convenţiei, fie legislaţia naţională în domeniu. Acest fapt indică o slabă cunoaştere a Convenţiei şi a Protocolului opţional din partea celor care lucrează în justiţie şi de către femei în general.

Statul român trebuie să îmbunătăţească colectarea datelor. Acestea fiind importante pentru că oferă instrumentele de identificare eficientă a cazurilor de discriminare multiplă şi de măsurare a impactului politicilor şi strategiilor pentru egalitatea de gen.

Parlamentului României îi revine un rol crucial în implementarea Convenţiei. Puterea legislativă trebuie să ia toate măsurile pentru ca recomandările Comitetului să fie puse în aplicare până la următoarea raportare din 2021.

A se vedea și o sinteză mai detaliată a concluziilor şi recomandărilor Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării față de femei.