Semnal IRDO


Declarație privind pandemia cauzată de COVID-19

Comitetul pentru drepturi economice, sociale și culturale

Declarație privind pandemia cauzată de coronavirus (COVID-19) și drepturile economice, sociale și culturale[i]

I. Introducere

1. Pandemia cauzată de COVID-19 pune în pericol sistemele de sănătate publică și are, la nivel mondial, un impact devastator asupra tuturor sferelor vieții - economie, securitate socială, educație și producția alimentară. S-au pierdut zeci de mii de vieți, inclusiv doctori și asistente care furnizau tratament medical în prima linie. S-au pierdut locuri de muncă și sursele de venit au fost puse în pericol din cauza restricțiilor impuse pentru a reduce transmiterea virusului, precum „izolarea”. În multe țări afectate, școlile sunt închise, iar oamenii nu se pot reuni pentru evenimente culturale și comunitare importante, precum slujbe religioase, nunți sau înmormântări. În începutul acestei declarații, Comitetul transmite condoleanțe tuturor victimelor pandemiei și familiilor lor, precum și comunităților mai largi din care fac parte.

2. Pandemia are efecte negative profunde asupra exercitării drepturilor economice, sociale și culturale, în special asupra dreptului la sănătate al grupurilor cele mai vulnerabile. Așa cum se explică în continuare, statele au obligația de a lua măsuri pentru a preveni, sau cel puțin a reduce, aceste efecte. Cu toate acestea, dacă statele nu iau decizii luând în considerare cadrul drepturilor omului, există un risc evident ca măsurile luate să încalce drepturile economice, sociale și culturale și să sporească suferința celor mai marginalizate grupuri. Nimeni nu poate fi lăsat în urmă când se iau măsurile necesare pentru a combate această pandemie.[ii]În lumina acestor circumstanțe, Comitetul a hotărât să emită această declarație pentru a sublinia cele mai importante efecte ale acestei pandemii asupra drepturilor economice, sociale și culturale și de a face recomandări statelor pentru a combate pandemia COVID-19 într-o manieră care respectă obligațiile lor în temeiul Pactului.

 

II. Impactul pandemiei asupra drepturilor economice, sociale și culturale

3. Pandemia COVID-19 ilustrează vizibil importanța indivizibilității și a interdependenței tuturor drepturilor omului. Această pandemie reprezintă un pericol la adresa sănătății mondiale. Cu toate acestea, are multe implicații asupra exercitării drepturilor civile și politice din cauza că unele măsuri luate de state pentru combaterea acesteia presupun restricții dure asupra libertății de mișcare și asupra altor drepturi. Astfel, este esențial ca măsurile adoptate de state pentru combaterea pandemiei să fie rezonabile și proporționale pentru a asigura protecția tuturor drepturilor omului.

4. Sistemele de sănătate și programele sociale au fost slăbite de zecile de ani de investiții reduse în serviciile de sănătate publică și alte programe sociale, accelerate de criza financiară globală din 2007-2008.[iii] În consecință, nu sunt echipate suficient pentru a răspunde eficient și rapid pentru a face față intensității pandemiei actuale.

5. Grupurile dezavantajate și marginalizate sunt grav afectate de criza actuală. În mod special, vârstnicii, persoanele cu afecțiuni preexistente și cu sisteme imunitare compromise sunt vulnerabile în fața consecințelor grave de sănătate în cazul în care sunt infectați cu COVID-19. Există și alte grupuri care prezintă riscul de infectare precum persoanele care trăiesc în instituții de îngrijire rezidențiale sau alte forme de trai în comun; deținuții și persoanele din centrele de detenție; și cei care trăiesc în așezări informale sau în alte medii în care lipsește accesul adecvat la apă, săpun și dezinfectant. Anumite categorii de lucrători, precum cei care lucrează în livrări, salariații întreprinderilor de salubritate, meșteșugarii și fermierii sunt expuși unui risc ridicat de infectare, întrucât, prin natura muncii lor, nu pot să se bucure de avantajele dispenselor de a lucra de acasă prin intermediul tehnologiei digitale. Mulți lucrători din sistemul sanitar, care fac o muncă eroică în prima linie de răspuns la pandemie, se infectează din cauza inadvertențelor și lipsei de echipament personal de protecție și îmbrăcăminte. Unele grupuri sunt grav dezavantajate de consecințele economice ale măsurile adoptate într-o serie de țări pentru a limita răspândirea COVID-19. Acestea includ persoanele cu locuri de muncă precare din sectorul economic caracterizat de contracte de muncă pe termen scurt sau în sectorul informal[iv] împreună cu alte grupuri de lucrători care se confruntă cu reduceri de salarii sau pierderea salariului și a ajutoarelor sociale, inclusiv lucrătorii casnici, în multe țări. Comercianții informali și un număr de întreprinderi mici nu își mai pot exercita meseria sau conduce întreprinderi, ceea ce duce la nesiguranță economică pentru ei și persoanele pe care le au în întreținere.

6. De asemenea, și bunurile publice și programele sociale neadecvate creează discrepanțe mari între venit și avere la nivel global. Cei care trăiesc în sărăcie nu își permit să achiziționeze bunurile și serviciile menționate anterior de pe piața privată, și duc o povară disproporționată a consecințelor economice ale carantinei, izolării și situației naționale și internaționale adverse.

7. În țările în care s-au închis școlile, școlile profesionale și instituțiile de învățământ superior, se fac eforturi pentru a continua predarea și învățarea online. Acestea sunt măsuri importante pentru a reduce impactul asupra dreptului la educație determinat de aceste măsuri de închidere. Cu toate acestea, există riscul de a crește inegalitatea educațională dintre elevii/studenții bogați și săraci din cauza accesului inegal la servicii de internet și echipamente la prețuri accesibile, precum computere, telefoane inteligente și tablete.

8. De asemenea, pandemia COVID-19 pune în pericol și egalitatea de gen întrucât datoria de a avea grijă de copii acasă sau de cei bolnavi sau de membrii de familie în vârstă le revine în mod disproporționat femeilor, luând în considerare stereotipurile și rolurile de gen adânc înrădăcinate în multe societăți. În situația în care familiile sunt în izolare sau carantină, femeile pot fi, de asemenea, victime ale violenței domestice, și au acces limitat la remedii în aceste circumstanțe.

9. Popoarele indigene, refugiații și solicitanții de azil, și cei care trăiesc în țări sau regiuni afectate de conflicte sunt în special vulnerabile în timpul acestei pandemii. Mulți nu au acces la apă, săpun sau dezinfectant, centre de testare COVID-19, servicii de sănătate și informații. Aceste populații suferă de rate mai mari de boli cronice și afecțiuni medicale preexistente, astfel încât există riscul mai mare de a dezvolta complicații severe cauzate de COVID-19.

 

III. Recomandări

10. În vederea protejării și realizării drepturilor și obligațiilor prevăzute de Pact în timpul crizei, statele trebuie să ia o serie de măsuri urgente. În special, răspunsul la pandemie trebuie să fie bazat pe cele mai bune dovezi științifice existente de protejare a sănătății publice.[v]

11. În cazul în care măsurile adoptate limitează drepturile prevăzute de Pact, ele trebuie să respecte condițiile stipulate în articolul 4 al Pactului. În esență, asemenea măsuri trebuie să fie necesare pentru a combate criza de sănătate publică cauzată de COVID-19, și trebuie să fie rezonabile și proporționale. Nu trebuie să se facă abuz de măsurile de urgență și competențele adoptate de statele părți pentru a combate pandemia, și acestea trebuie ridicate din momentul în care nu mai sunt necesare pentru protejarea sănătății publice.

12. În cadrul răspunsului la pandemie, demnitatea inerentă a fiecărei persoane[vi] trebuie respectată și protejată, iar obligațiile minime impuse de Pact trebuie prioritizate.[vii] În acest context dificil, accesul la justiție și la remedii legale eficiente nu reprezintă un lux, ci un element esențial pentru a proteja drepturile economice, sociale și culturale, în special pe cele ale celor mai vulnerabile și marginalizate grupuri. Astfel, de exemplu, este esențial ca persoanele responsabile cu aplicarea legii să răspundă în cazurile de violență domestică, ca liniile telefonice gratuite pentru violență domestică să fie operaționale, și ca accesul eficient la justiție și căi de atac să fie accesibil femeilor și copiilor care sunt victime ale violenței domestice.

13. Este esențial ca statele să adopte măsurile legislative adecvate pentru a se asigura ca resursele de sănătate sunt mobilizate atât în sectorul public, cât și în cel privat, și că sunt distribuite la nivelul întregii populații pentru a asigura un răspuns la criză cuprinzător și coordonat al sistemului de sănătate.[viii] În ceea ce-i privește pe cei aflați în prima linie în această criză, personalului medical trebuie să îi fie furnizate îmbrăcămintea și echipamentul adecvate de protecție împotriva transmiterii. De asemenea, este esențial ca ei să fie consultați de decidenți, iar sfaturile lor să fie luate în considerare. Personalul medical joacă un rol critic în oferirea de semnale de avertizare timpurii cu privire la răspândirea bolilor, precum COVID-19, și în recomandarea măsurilor eficiente de prevenție și tratament.

14. Statele părți au obligația de a-și aloca nivelul maxim de resurse disponibile pentru exercitarea tuturor drepturilor economice, sociale și culturale, inclusiv dreptul la sănătate. Întrucât această pandemie și măsurile adoptate pentru combaterea ei au un impact negativ disproporționat asupra celor mai marginalizate grupuri, statele trebuie să facă toate eforturile pentru a mobiliza resursele necesare pentru a combate COVID-19 în cea mai echitabilă manieră, pentru a evita să pună o povară suplimentară asupra acestora. Alocarea resurselor trebuie să se facă prioritizând nevoile speciale ale acestor grupuri.

15. Toate statele părți, trebuie să adopte, de urgență, inclusiv prin cooperare internațională, măsuri speciale, țintite, pentru a proteja și reduce impactul pandemiei asupra grupurilor vulnerabile, precum vârstnici, persoane cu dizabilități, refugiați și populații afectate de conflicte, precum și comunități sau grupuri care fac obiectul discriminării și dezavantajelor structurale. Asemenea măsuri includ, printre altele, distribuirea de apă, săpun și dezinfectant comunităților care duc lipsă de acestea; programe țintite pentru protecția locurilor de muncă, salariilor și bonusurilor tuturor lucrătorilor, inclusiv a lucrătorilor migranți fără forme legale; punând în aplicare un moratoriu privind evacuările și executările silite imobiliare a locuințelor pe perioada pandemiei; prevederea de programe de ajutorare socială și de asistență de venit pentru persoanele care necesită acest lucru; luarea de măsuri special create pentru a proteja sănătatea și speranța de viață a celor din grupurile minoritare vulnerabile, precum rromi, precum și a popoarelor indigene; și asigurând acces echitabil și la prețuri accesibile la servicii de internet pentru scopuri educaționale.

16. Toți lucrătorii trebuie protejați de riscurile contaminării la locul de muncă și statele trebuie să adopte măsuri legislative pentru a asigura că angajații minimizează riscul de transmitere a virusului potrivit standardelor de bune practici din sănătatea publică. Până la adoptarea unor asemenea măsuri, lucrătorii nu pot fi obligați să muncească și trebuie să fie protejați de sancțiuni disciplinare sau de alt tip dacă refuză să lucreze fără protecție adecvată. În plus, pe perioada pandemiei, statele trebuie să ia măsuri imediate pentru a proteja locurile de muncă, pensiile și alte ajutoare sociale de care beneficiază lucrătorii, și să reducă impactul economic prin, de exemplu, subvenționarea salariilor, oferirea de scutiri de taxe și stabilirea de programe suplimentare de securitate socială și protecție a venitului.[ix]

17. De asemenea, trebuie adoptate măsuri de reglementare pentru a preveni atragerea de profit de pe urma bunurilor alimentare, produselor de igienă și medicamentelor și aprovizionării esențiale. Măsurile recomandate includ eliminarea taxei pe valoare adăugată pentru asemenea bunuri pe perioada pandemiei și subvenționarea costurilor alimentelor și a produselor de igienă esențiale pentru a se asigura că acestea au prețuri accesibile pentru cei săraci.

18. Informațiile corecte și accesibile despre pandemie sunt esențiale atât pentru a reduce riscul transmiterii virusului, cât și pentru a proteja populația de dezinformări periculoase. Asemenea informații sunt cruciale pentru a reduce riscul stigmatizării, și a comportamentului dăunător față de grupurile vulnerabile, inclusiv cei infectați cu COVID-19. Asemenea informații trebuie furnizate regulat, într-un format accesibil și în toate limbile locale și indigene. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a spori accesul la servicii de internet la prețuri accesibile și la echipamente tehnice esențiale pentru toți elevii și studenții, în special cei aflați în comunități și regiuni mai sărace, astfel încât să beneficieze în mod egal de programele de educație online, atât timp cât școlile și instituțiile de învățământ superior sunt închise din cauza pandemiei.

19. Pandemia COVID-19 este o criză globală, care subliniază importanța crucială a asistenței și cooperării internaționale, un principiu fundamental stipulat de Pact.[x] Asistența și cooperarea internațională includ schimbul de cercetări, echipamente și materiale medicale, și cele mai bune practici pentru combaterea virusului; acțiuni coordonate pentru a reduce impactul economic și social al crizei; și eforturi comune ale statelor de a asigura o revenire economică eficientă și echitabilă. În centrul eforturilor comune internaționale trebuie să se afle nevoile grupurilor vulnerabile și dezavantajate, precum și țările fragile, inclusiv țările cele mai slab dezvoltate, țările aflate în conflict și post-conflict.

20. Statele părți au obligații extrateritoriale legate de eforturile globale de combatere a COVID-19. În special, statele trebuie să evite să ia decizii, precum stabilirea de limite privind exportul de echipament medical, care au ca efect împiedicarea accesului la echipament vital pentru victimele cele mai sărace ale lumii în fața pandemiei. Mai mult, statele trebuie să se asigure că măsurile unilaterale privind granițele nu împiedică fluxul de bunuri necesare și esențiale, în special alimente de bază și echipament sanitar. Orice restricție bazată pe scopul de a asigura aprovizionarea la nivel național trebuie să fie proporțională și trebuie să ia în considerare nevoile urgente ale altor țări.

21. Statele trebuie să facă uz de dreptul de vot în instituții financiare internaționale pentru a atenua povara financiară a țărilor aflate în dezvoltare în combaterea pandemiei, prin măsuri precum garantarea de mecanisme diferite de reducere a datoriei pentru aceste țări. De asemenea, statele trebuie să promoveze măsuri de flexibilitate sau alte ajustări privind regimul de proprietate intelectuală pentru a permite accesul universal la beneficiile progreselor științifice legate de COVID-19 precum diagnosticare, medicamente și vaccinuri.

22. Sancțiunile unilaterale de natură economică și financiară slăbesc sistemele de sănătate și pot submina eforturile de combatere a COVID-19, în special în contextul achiziționării de echipamente și materiale medicale. Asemenea sancțiuni trebuie ridicate pentru a permite țărilor afectate să aibă acces la resursele necesare pentru a combate eficient pandemia COVID-19.[xi]

23. Pandemiile reprezintă un exemplu al nevoii de cooperare științifică internațională pentru a face față pericolelor transnaționale. Virusurile și alți patogeni nu respectă granițele. Dacă nu se iau măsuri adecvate, o epidemie locală poate deveni rapid o pandemie cu consecințe devastatoare. În acest domeniu, rolul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) este fundamental și trebuie susținut. Combatere eficientă a pandemiilor necesită angajamente mai ferme ale statelor în domeniul cooperării internaționale întrucât soluțiile naționale sunt insuficiente. Cooperarea internațională îmbunătățită ar trebui să sporească nivelul de pregătire al statelor și organizațiilor internaționale, în special OMS, de a răspunde pandemiilor, de exemplu, prin distribuirea de informații științifice cu privire la posibili patogeni. De asemenea, trebuie să îmbunătățească mecanismele de avertizare timpurie, bazate pe informații transparente și transmise din timp de către state cu privire la epidemii emergente care au potențialul de a deveni pandemii. Acest lucru ar permite intervenții rapide, pe baza celor mai bune dovezi științifice, axate pe controlarea epidemiilor și prevenirea ca acestea să se transforme în pandemii. În cazul dezvoltării unei pandemii, distribuirea celor mai bune cunoștințe științifice și aplicarea acestora, în special în domeniul medical, devin cruciale pentru a reduce impactul bolii și pentru a accelera descoperirea de tratamente și vaccinuri eficiente. În plus, după pandemie, trebuie promovată cercetarea științifică pentru a învăța din greșeli și a crește nivelul de pregătire pentru posibile pandemii viitoare.

24. COVID-19 a subliniat rolul critic al investițiilor adecvate în sistemele de sănătate publică, în programele de protecție socială cuprinzătoare, muncă decentă, locuințe, alimente, sisteme de apă și sanitare, și instituții de promovare a egalității de gen. Asemenea investiții sunt cruciale pentru a răspunde eficient pandemiilor care afectează sănătatea la nivel global și pentru a contracara formele multiple, care se intersectează, de inegalitate, inclusiv profunde inegalități ale veniturilor și averilor atât în la nivel național, cât și între țări.[xii]

25. În final, Comitetul îndeamnă statele părți să asigure că monitorizarea extraordinară a resurselor pentru a face față pandemiei COVID-19 reprezintă un impuls pentru mobilizarea resurselor pe termen lung pentru realizarea deplină și egală a drepturilor economice, sociale și culturale consacrate în Pact. Astfel, vor pune bazele împlinirii idealului consacrat în Declarația Universală a Drepturilor Omului de a obține o lume de ființe umane libere „eliberate de teamă și mizerie”.[xiii] Mecanismele de facilitare a cooperării și solidarității naționale și internaționale, precum și investițiile substanțiale în instituțiile și programele necesare realizării drepturilor economice, sociale și culturale, vor asigura că lumea este mult mai pregătită în fața pandemiilor și dezastrelor viitoare. Comitetul intenționează să monitorizeze în continuare impactul pandemiei COVID-19 asupra drepturilor economice, sociale și culturale prin realizarea diverselor sale mandate prevăzute de Pact.

 

 

 

 

 

 



[i]Prezenta declarație a fost adoptată de Comitet pe 6 aprilie 2020

[ii]A se vedea declarația Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale privind angajamentul de a nu lăsa pe nimeni în urmă: Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (E/C.12/2019/1)

[iii]A se vedea scrisoarea către statele părți de la Președintele Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale, din 16 martie 2020; Declarația Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale privind datoria publică, măsurile de austeritate și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (E/C.12/2016/1)

[iv]A se vedea Comentariile generale ale Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale nr 18 (2005) privind dreptul la muncă, nr. 19 (2007) privind dreptul la securitate socială și nr. 23 (2016) privind condițiile de muncă echitabile și favorabile.

[v]A se vedea Comentariul general nr. 25 (2020) al Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale privind știința.

[vi]A se vedea preambulul Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

[vii]A se vedea Comentariul general nr. 3 (1990) al Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale privind natura obligațiilor statelor părți, para. 10-11.

[viii]A se vedea Comentariul general nr. 14 (2000) al Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale privind dreptul la cele mai înalte standarde posibile de sănătate.

[ix]Cu privire la protecția drepturilor lucrătorilor stipulate în general în Pact, a se vedea Comentariile generale ale Comitetului nr. 18, nr. 19 și nr. 23.

[x]A se vedea, de exemplu, art. 2 (1), 11 și 15 ale Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

[xi]A se vedea Comentariul general nr. 8 (1997) al Comitetului pentru drepturi economice, sociale și culturale privind relația dintre sancțiunile economice și respectarea drepturilor economice, sociale și culturale.

[xii]A se vedea Obiectivul de dezvoltare durabilă 10.

[xiii]Acest angajament este recunoscut și în preambulul Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.


...mai multe semnale