Criza generată de virusul COVID-19 și impactul asupra drepturilor omului
Urmărind promovarea unei abordări bazate pe drepturile omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului subliniază necesitatea menținerii unui climat de echilibru social și de solidaritate care să permită cetățenilor să se bucure de drepturile și libertățile fundamentale în mod proporțional cu restricțiile impuse de starea de urgență. Luând în considerare standardele internaționale și europene adoptate în materia drepturilor omului, Institutul evidențiază necesitatea acordării, din partea autorităților, a unei atenții speciale în privința unor anumite prerogative.
Criza generată de pandemia COVID-19 are o serie de implicații semnificative asupra drepturilor omului. În momentul actual, autoritățile trebuie să se concentreze nu numai asupra gestionării crizei din punct de vedere strategic și economic, ci și asupra asigurării și protejării drepturilor fiecărei persoane în parte.
Dreptul la sănătate este reglementat în art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care prevede că „Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală pe care o poate atinge”. De asemenea, se stipulează că statele trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura „profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii”.
În vederea asigurării dreptului la sănătate, pot fi restricţionate anumite drepturi pe perioada pandemiei, însă asemenea măsuri trebuie să fie temporare, legale și proporționale pentru a asigura un echilibru între intervenția autorităților și efectul acesteia asupra sănătății populației. În momentul de faţă, prin instituirea stării de urgență, anumite drepturi, precum dreptul la întrunire, libertatea circulației, dreptul la viață intimă, familială și privată, dreptul de proprietate privată, libertatea religioasă, sunt restricționate luând în considerare recomandările autorităților naționale de distanțare socială.
Însă, autoritățile trebuie să aibă în vedere protejarea categoriilor de drepturi care pot fi încălcate cu ușurință în această perioadă, respectiv: dreptul la informare, dreptul la nediscriminare, precum și drepturile specifice categoriilor vulnerabile, respectiv copii, femei, vârstnici, persoane cu dizabilități și persoane fără adăpost.
Luând în considerare instrumentele internaționale și recomandările instituțiilor internaționale în materie de drepturi ale omului, autoritățile naționale trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte:
- ONU recomandă statelor să furnizeze toate resursele necesare în toate sectoarele sistemului sanitar – de la prevenție și depistare la tratament și recuperare. De asemenea, statele trebuie să ia măsuri suplimentare de protecție socială pentru a asigura asistența necesară persoanelor care pot fi afectate disproporționat de efectele crizei. Într-o perioadă în care se pune accent pe izolare trebuie avută în vedere sănătatea mintală a fiecărei persoane, fie că se află în carantină sau izolare. De aceea este esențial să se asigure posibilitatea de a beneficia de consiliere psihologică, în mod gratuit, pentru toate persoanele care au nevoie de asistență în acest sens.
- În ceea ce privește combaterea discriminării și a xenofobiei, Înaltul Comisar OSCE pentru Minorități Naționale recomandă autorităților să fie vigilente în monitorizarea și combaterea fenomenelor de intoleranță, xenofobie și a altor fenomene similare comise pe baza unor criterii specifice precum identitatea, limba, religia sau cultura.
- Organizația Internațională a Muncii recomandă: combaterea stigmatizării la locul de muncă prin instruirea angajaților și prin promovarea mecanismelor de raportare confidențiale și sigure; adoptarea de aranjamente care să acorde o mai mare libertate și flexibilitate angajatorilor pentru desfășurarea activității; sprijinirea părinților angajați în muncă prin adoptarea de măsuri speciale; consolidarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, inclusiv prin îndrumarea și instruirea angajaților privind securitatea și sănătatea în muncă și igiena; încurajarea lucrătorilor de a căuta îngrijiri medicale adecvate și sprijinirea angajaților pentru a face față stresului.
- În vederea asigurării informării populației trebuie să se pună accent pe transparența măsurilor adoptate și pe transmiterea de mesaje oficiale clare. De asemenea, autoritățile trebuie să stopeze, pe cât posibil, răspândirea știrilor false în mass-media. Dezinformarea reprezintă o amenințare serioasă la adresa drepturilor omului și împiedică eforturile de a acționa în fața răspândirii COVID-19, iar autoritățile, mass-media și rețelele sociale au un rol esențial în combaterea acesteia, dar trebuie să respecte dreptul la liberă exprimare și informare. Trebuie adoptate măsuri necesare în vederea combaterii dezinformării. Astfel, trebuie dezvoltate politici și strategii care să stopeze propagarea miturilor și a campaniilor de dezinformare, acestea din urmă putând duce la încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale.
- Discursul motivat de ură reprezintă un element care declanșează discriminarea și violența. În scopul combaterii acestuia trebuie promovată toleranța, dialogul cu și între membrii comunității și pluralismul și diversitatea mass-media.
În contextul actual trebuie să se țină cont de categoriile vulnerabile:
- Femeile care se află în relații abuzive pot deveni cu ușurință victime ale violenței și a abuzului luând în considerare obligația de a sta în casă cu partenerii abuzivi. Astfel, autoritățile statului trebuie să pună la dispoziția acestora locuri în adăposturi și să ofere asistența necesară. ONU recomandă ca manifestarea fenomenului violenței de gen în contextul pandemiei COVID-19 să fie luată în considerare de toate sectoarele societății (de la guverne, la organizații internaționale sau structuri ale societății civile) pentru a preveni și a răspunde în mod eficient acestei probleme. Totodată, se atrage atenția asupra analizării impactului economic al pandemiei și implicațiile sale asupra fenomenului violenței de gen.
- Persoanele cu dizabilități trebuie să beneficieze de sprijinul și asistența necesare pentru a nu rămâne izolate și pentru a nu resimți mai grav efectele crizei cauzate de virusul COVID-19. Potrivit Raportorului Special al ONU pentru persoane cu dizabilități, în anumite situații, măsurile de izolare sau de distanțare socială pot fi imposibile pentru persoanele cu dizabilități care necesită sprijinul altor persoane pentru a se hrăni, îmbrăca și spăla. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că situația persoanelor cu dizabilități care sunt instituționalizate sau care se află în unități de psihiatrie este și mai gravă din cauza riscului ridicat de contaminare și lipsa supravegherii externe. Limitarea contactului cu familia sau persoanele apropiate pot reprezenta un risc pentru persoanele instituționalizate care pot deveni ușor victime ale abuzului și neglijenței.
- Copiii și tinerii se pot confrunta la rândul lor cu o serie de riscuri. Ținând cont că școlile sunt închise, trebuie să li se asigure în continuare dreptul la educație, prin orice mijloc necesar. Deși se organizează cursuri, în mediul online, trebuie să se ia în considerare faptul că nu toți copiii din România au acces la tehnologie din cauza situației financiare precare sau a sărăciei. Astfel, ar trebui avute în vedere programe care să le pună acestora la dispoziție mijloacele necesare pentru predarea online. De asemenea, trebuie asigurat și dreptul la hrană, în cazul copiilor care depindeau de alimentele primite la școală. În plus, atât copiii, cât și tinerii pot fi victime ale violenței domestice în această perioadă, așadar trebuie să li se pună la dispoziție asistența necesară și să fie informați cu privire la drepturile lor.
- Vârstnicii sunt deosebit de vulnerabili în fața virsului COVID-19, astfel că trebuie să beneficieze de măsuri de protecție suplimentare. În acest sens, ar trebui să li se asigure, în măsura posibilităților, asistența necesară pentru achiziționarea de alimente și medicamente, atât din punct de vedere financiar, cât și logistic. Expertul independent al ONU pentru exercitarea drepturilor omului de către persoanele vârstnice și-a exprimat îngrijorarea cu privire la persoanele vârstnice care au probleme de sănătate sau care deja sunt excluse social, care trăiesc în sărăcie, cu acces limitat la servicii de sănătate, sau care se află în centre de îngrijire rezidențiale. Distanțarea socială nu trebuie să devină excluziune socială. Trebuie să se găsească soluții prin care vârstnicii să poată menține legătura cu alte persoane, inclusiv familia, chiar și cei care trăiesc în centre de îngrijire sau în zone izolate. Protocoalele de triaj din spitale trebuie elaborate și urmate pentru a se asigura că aceste decizii sunt luate pe baza nevoilor medicale, a celor mai bune dovezi științifice disponibile și nu pe criterii non-medicale, cum ar fi vârsta sau dizabilitatea.
- Persoanele fără adăpost reprezintă, probabil, una dintre cele mai vulnerabile categorii în această perioadă. Pe lângă lipsa unei locuințe, există problema menținerii igienei necesare și asigurării hranei. Este important să fie îndrumate către adăposturi sau să fie informate cu privire la posibilitatea de a beneficia de hrană la cantine sociale sau să fie îndrumate spre serviciile oferite de organizații neguvernamentale.
- În acest moment este esențial ca toate persoanele aparținând categoriilor vulnerabile să aibă acces la apă potabilă și salubritate. ONU recomandă autorităților ca în perioada actuală să nu întrerupă serviciile de furnizare a apei pentru persoanele care nu își pot plăti facturile și să furnizeze gratuit apă persoanelor care trăiesc în sărăcie sau care sunt afectate de criză. În perioada pandemiei, toate persoanele care trăiesc în așezări informale, persoanele fără adăpost, populația rurală, femeile, copii, persoanele cu dizabilități, migranții și refugiații și orice alte categorii vulnerabile trebuie să aibă acces la apă, în mod continuu și la prețuri acceptabile.
Institutul atrage atenția asupra necesității unei abordări bazate pe drepturile omului care să urmărească atât protecția titularilor de drepturi în exercitarea prerogativelor fundamentale, cât și susținerea actorilor statali și non-statali în consolidarea capacității lor de a asigura protecția, promovarea și protejarea drepturilor omului.
...mai multe semnale