Jurisprudență CEDO


Ramazan Demir împotriva Turciei - 68550/17

Rezumat    comentariu

 

Ramazan Demir împotriva Turciei - 68550/17

[Traducere IRDO]

Hotărârea din 09.02.2021 [Secțiunea a II-a]

 

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de a primi informații

Limitări nejustificate ale capacității deținutului de a accesa site-urile de internet care publică informații juridice, din motive de securitate: încălcare

 

În fapt– Reclamantul, un avocat reținut sub acuzația de apartenență la o organizație teroristă și de diseminare a propagandei în favoarea unei organizații teroriste, a solicitat autorităților din penitenciar permisiunea de a accesa site-urile de internet ale Curții, Curții Constituționale și Monitorului Oficial, în vederea pregătirii propriei apărări și urmăririi cazurilor clienților săi. Cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă de autorități.

 

În drept – Articolul 10

Întrucât accesul deținuților la anumite site-uri de internet în scopul formării și reabilitării a fost prevăzut în legislația turcă, restricția asupra accesului reclamantului la site-urile Curții, Curții Constituționale și Monitorului Oficial, care conțineau doar informații juridice care ar fi putut fi utile pentru dezvoltarea și reabilitarea reclamantului, în contextul profesiei și intereselor sale, a echivalat cu o ingerințăîn dreptul său de a primi informații. Această ingerință a fost prevăzută de lege și urmărea scopurile legitime de prevenire a dezordinii sau a infracțiunilor.

Prin restrângerea accesului reclamantului la respectivele site-uri de internet, deciziile instanțelor naționale păreau să se bazeze în principal pe dispozițiile legislației turce. Cu toate acestea, instanțele naționale nu au furnizat suficiente explicații cu privire la motivul pentru care accesul reclamantului la aceste site-uri nu putea fi considerat ca având legătură cu formarea și reabilitarea acestuia, având în vedere faptul că accesul deținuților la internet a fost autorizat conform legislației naționale, nici dacă și de ce reclamantul trebuia să fie considerat un deținut care prezintă un anumit pericol sau care aparține unei organizații ilegale, pentru care accesul la internet ar putea fi restricționat în temeiul acelorași dispoziții.

Nu s-a furnizat nicio explicație cu privire la motivul pentru care măsura contestată a fost necesară în lumina obiectivelor legitime de menținere a ordinii și securității în închisoare și de prevenirea infracțiunilor. Reglementările necesare privind utilizarea internetului de către deținuți, sub supravegherea autorităților din penitenciar, au fost adoptate, în orice caz, în ceea ce priveșteprogramele de formare și reabilitare. Deși considerațiile de securitate invocate de autoritățile naționale ar putea fi considerate pertinente, instanțele naționale nu au efectuat nicio analiză detaliată a riscurilor de securitate care ar fi rezultat din accesul reclamantului la cele trei site-uri de internet, mai ales că site-urile respective aparțineau entităților de stat și unei organizații internaționale, iar reclamantul ar fi avut acces la acestea numai sub supravegherea autorităților și în condițiile stabilite de acestea.

A rezultat că motivele invocate de autoritățile naționale pentru a justifica măsura contestată nu au fost nici relevante, nici suficiente, iar măsura în cauză nu a fost necesară într-o societate democratică.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

 

Articolul 41: 1.500 EURcu titlu de daune morale.

 

(A se vedea și Kalda împotriva Estoniei17429/10, 19 ianuarie 2016, Rezumat juridic- în limba engleză)


...mai multe articole din categoria Jurisprudență CEDO