Hájovský împotriva Slovaciei - 7796/16
Rezumat comentariu
Hájovský împotriva Slovaciei - 7796/16
[Traducere IRDO]
Hotărârea din 1.7.2021 [Secția I]
Articolul 8
Obligații pozitive
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Publicarea într-un ziar a unor informații private și imagini ale reclamantului care nu au fost estompate, realizate pe ascuns și sub acoperire: încălcare
În fapt – După publicarea unui anunț într-un cotidian național cu scopul de a găsi o mamă surogat, reclamantul a devenit subiectul unui reportaj de televiziune realizat de un reporter de investigație care și-a înregistrat pe ascuns întâlnirile cu el, pretinzând a fi o posibilă mamă surogat. După aceasta, un articol intitulat „Comerțul cu copii nenăscuți” a fost publicat, în format tipărit și în mediul online, într-un cotidian cunoscut, cu acoperire națională. Articolul descria povestea reclamantului, așa cum a fost prezentată în reportajul de televiziune, și conținea informații cu privire la aspecte personale, precum și fotografii ale acestuia realizate fără consimțământul său. Deși a intentat cu succes o acțiune în justiție pentru protecția integrității sale personale împotriva televiziunii slovace, cea intentată împotriva editorului ziarului a fost respinsă.
Legea – Problema ridicată în prezenta speță a fost dacă instanțele naționale au asigurat un echilibru corect între protecția vieții private a reclamantului și dreptul pârâtului la libertatea de exprimare. Astfel, Curtea a analizat, în lumina cauzei în ansamblu, dacă deciziile luate de instanțele naționale în temeiul puterii lor de apreciere au fost în conformitate cu criteriile prevăzute de jurisprudența Curții. În special, a examinat următoarele criterii aplicabile:
a) Cât de cunoscut era reclamantul, comportamentul reclamantului anterior publicării articolului respectiv și obiectul [cauzei]
Instanțele naționale au considerat, în special, că prin publicarea anunțului reclamantul a decis să intre pe scena publică și astfel trebuia să se aștepte să existe un grad ridicat de atenție publică, mai ales că identitatea sa fusese deja dezvăluită în reportajul de televiziune. Cu toate acestea, simplul fapt că, în calitate de persoană obișnuită, a recurs la publicarea unui anunț nu trebuia să fie un argument pentru reducerea protecției care trebuia să îi fie acordată în temeiul articolului 8. El nu fusese un personaj public sau notabil în înțelesul jurisprudenței Curții, nu urmărise niciun fel de expunere publică în urma publicării anunțului – aceasta arăta doar disponibilitatea de a recurge la maternitatea de substituție comercială promițând confidențialitatea – și nici nu ar fi putut bănui că prin a discuta cu persoana care l-a contactat ca posibilă mamă surogat și-a asumat riscul de a fi înregistrat și de a i se dezvălui intențiile și identitatea în mass-media. Astfel, evaluarea comportamentului anterior a fost viciată.
În ceea ce privește obiectul [cauzei], articolul a dezvăluit unele detalii privind viața privată a reclamantului. Cu toate acestea, întrucât menționa și implicarea unor doctori (cărora nu li s-a dat numele) care l-au ajutat cu reproducerea asistată și falsificarea de documente, precum și lipsa legislației care reglementa practica respectivă, Curtea a acceptat concluzia instanțelor naționale potrivit căreia fusese destinat informării oamenilor cu privire la aspectul controversat de interes public al maternității de substituție.
b) Conținutul, forma și consecințele articolului
Articolul conținea unele detalii despre istoricul reclamantului, intențiile sale și conținutul negocierilor sale cu pretinsa mamă surogat. Articolul a transmis un mesaj de indignare cu privire la faptul că, deși traficul de copii nenăscuți era ilegal în Slovacia, reclamantul nu putea fi pedepsit pentru fapta sa. Instanțele naționale au constatat că nu conținea expresii dure sau vulgare menite a defăima reclamantul sau de a crea scandal și că raționamentele de valoare critică pe care le conținea se bazau pe informații care, deși nu suficient de precise, erau în esență adevărate. Deși articolul l-a portretizat pe reclamant într-o manieră oarecum negativă și nefavorabilă, având în vedere circumstanțele și reportajul de televiziune anterior, acest fapt nu dus în sine la încălcarea dreptului său la respectarea vieții private.
(c) Contribuția la o dezbatere de interes general
Definiția a ceea ce reprezintă un subiect de interes general depinde de circumstanțele cauzei. În speța de față și evaluând publicația ca întreg, articolul putea fi considerat ca fiind scris ca parte a unei dezbateri care era susceptibilă de a prezenta un interes semnificativ din partea publicului larg. Deși conținea puține informații cu privire la fenomenul maternității de substituție în general, a fost publicat la două zile după difuzarea reportajului de televiziune care, potrivit Guvernului, a dus la o „furtună publică” și astfel a fost strâns legat din punct de vedere temporal de acele evenimente.
Totuși, în ceea ce privește posibila contribuție la o dezbatere de interes public a publicării fotografiilor reclamantului, nicio parte din articol sau din materialele de la dosar nu justificau vreun motiv de interes general decizia jurnalistei de a include fotografiile fără a lua măsuri specifice de precauție, precum mascarea chipului reclamantului. Având în vedere că reclamantul nu era cunoscut publicului (în afară de reportajul de televiziune), nimic nu sugera că publicarea [fotografiilor] avea vreo valoare informativă inerentă sau că s-au utilizat corect și adecvat. De asemenea, nici instanțele naționale nu au fundamentat, prin argumente relevante și convingătoare, concluzia că publicarea fotografiilor a fost necesară în scopul relatării de știri în înțelesul articolului 12, alin. (3) al Codului civil (slovac). Prin urmare, deși articolul aborda un subiect de interes public, metoda utilizată pentru a produce articolul, respectiv publicarea unor fotografii de dimensiuni mari a reclamantului, nu ar putea fi considerată ca fiind capabilă să contribuie la orice dezbatere pe o astfel de temă.
(d) Circumstanțele în care au fost făcute fotografiile
Curtea a reiterat că sarcina de a distribui informații include în mod necesar „drepturi și responsabilități”, precum și limite pe care presa trebuie să și le impună spontan. În cauza de față, a părut că instanțele naționale au dat o importanță semnificativă faptului că identitatea reclamantului fusese deja dezvăluită în reportajul de televiziune. Într-adevăr, aceasta reprezenta un factor care putea fi luat în considerare în procesul de analiză și duce la concluzia că nu era necesar să se restricționeze dezvăluirea unei identități. Cu toate acestea, faptul că informația era deja publică nu înlătură neapărat protecția articolului 8 al Convenției, mai ales dacă persoana în cauză nu a dezvăluit informația și nici nu a consimțit divulgarea acesteia. Astfel, în ciuda faptului că informația respectivă era deja cunoscută publicului, o diseminare ulterioară a unor astfel de „informații publice” tot trebuia să aibă în vedere perspectiva dreptului reclamantului la viață privată; viața privată se referă și la prevenirea ingerinței.
Din reportajul televizat reiese în mod incontestabil, dar și clar, că reporterul l-a contactat pe reclamant sub acoperire și că a realizat înregistrările cu o cameră ascunsă fără ca reclamantul să fi cunoscut acest fapt sau să își dea consimțământul. De asemenea, reclamantul nu a consimțit nici la publicarea fotografiilor. Întrucât reclamantul nu se putea aștepta să fie înregistrat sau să facă obiectul unui reportaj public și nu a cooperat voluntar cu mass-media, așteptările sale rezonabile cu privire la viața privată reprezentau un factor important, deși nu neapărat concludent. În plus, deși se cunoștea faptul că materialul cu privire la reclamant a fost obținut ilegal și difuzat prin încălcarea legii, acest lucru nu a fost luat în considerare de instanțele naționale. De asemenea, acestea nu au evaluat dacă jurnalistul a acționat cu bună credință, cu rigoarea necesară și luând precauțiile necesare atunci când a difuzat materialul ce provenea dintr-o altă sursă. Circumstanțele în care au fost realizate fotografiile ar fi trebuit să atragă atenția jurnalistului și a editorului ziarului cu privire la necesitatea de a utiliza materialul respectiv cu prudență și de a nu îl difuza fără a masca sau estompa chipul reclamantului.
Având în vedere cele de mai sus, și în special, evaluarea viciată a comportamentului anterior al reclamantului, faptul că nu s-a luat în considerare maniera în care au fost realizate fotografiile și, mai ales, că nu s-a evaluat contribuția la dezbaterea de interes public a difuzării unor imagini neestompate ale reclamantului, instanțele naționale nu au pus în balanță drepturile concurente în conformitate cu criteriile prevăzute în jurisprudența Curții. În aceste circumstanțe și în pofida marjei de apreciere acordate instanțelor naționale în acest domeniu, statul nu a îndeplinit obligațiile pozitive ce îi revin în temeiul articolului 8 al Convenției.
Concluzie: încălcare (unanimitate)
Articolul 41: constatarea încălcării a fost suficientă pentru acordarea de daune morale.
(A se vedea și Peck împotriva Regatului Unit, 44647/98, 28 ianuarie 2003, Rezumat juridic; Von Hannover împotriva Germaniei, 59320/00, 24 iunie 2004, Rezumat juridic; Haldimann și alții împotriva Elveției, 21830/09, 24 februarie 2015, Rezumat juridic; Bremner împotriva Turciei, 37428/06, 13 octombrie 2015, Rezumat juridic; Couderc and Hachette Filipacchi Associés împotriva Franței [GC], 40454/07, 10 noiembrie 2015, Rezumat juridic; Dupate împotriva Letoniei, 18068/11, 19 noiembrie 2020)
...mai multe articole din categoria Jurisprudență CEDO