A.I. împotriva Italiei - 70896/17
Rezumat comentariu
A.I. împotriva Italiei - 70896/17
[Traducere IRDO]
Hotărârea din 01.04.2021 [Secția I]
Articolul 8
Articolul 8-1
Respectarea vieții de familie
Victimă a traficului de persoane, de origine nigeriană, lipsită de orice contact cu copiii săi, contrar recomandărilor experților, chiar și înainte de decizia finală cu privire la eligibilitatea lor pentru adopție: încălcare
În fapt – Reclamanta, care este de origine nigeriană și o victimă a traficului de persoane, nu își poate exercita drepturile de a fi în contact cu cei doi copii ai săi, din cauza interdicției de contactare impusă de instanța pentru minori în decizia în care îi declară eligibili pentru adopție, deși procedura privind statutul de adopție al copiilor era în așteptare de mai bine de trei ani.
În drept – Articolul 8:
Deciziile contestate au constituit o ingerință în exercitarea de către reclamantă a dreptului său la respectarea vieții de familie. Acestea au fost prevăzute în Legea Adopției și au urmărit obiectivele legitime ale „protecției sănătății sau moralei” și „protejarea drepturilor și libertăților” celor doi copii.
Cei doi copii ai reclamantei au fost declarați eligibili pentru adopție printr-o decizie provizorie a instanței pentru minori, pe motiv că se aflau într-o stare de abandon; mama lor, cetățean nigerian, ajunsă în Italia ca victimă a traficului de persoane, nu dispunea de abilitățile părintești necesare pentru a-i educa. Instanța hotărâse să pună capăt contactului dintre reclamantă și copiii săi, fără a indica motivele urgente necesare pentru a lua o decizie atât de severă.
Curtea de apel, pronunțându-se asupra unei cereri provizorii urgente a reclamantei de suspendare a interdicției de contactare, a respins cererea acesteia opt luni mai târziu și a dispus o evaluare de către experți pentru a analiza dacă astfel de întâlniri ar fi în interesul copiilor. Fără a ține cont de constatările expertului, care au subliniat importanța menținerii contactului pentru a permite copiilor să își dezvolte identitatea, în hotărârea succesivă care a confirmat faptul că copiii erau eligibili pentru adopție, curtea de apel a considerat că nu ar trebui reluat contactul, având în vedere că, prin declarația prin care copiii erau eligibili pentru adopție, legăturile cu familia de origine au fost întrerupte. Cu toate acestea, nu a explicat de ce a trebuit întrerupt contactul până când hotărârea privind eligibilitatea copiilor pentru adopție a devenit definitivă.
Curtea de Casație, la care reclamanta a făcut apel asupra unor chestiuni de drept, a anulat hotărârea instanței de apel pe motiv că nu a luat în considerare secțiunea raportului expertului în care se sublinia că, în vederea construirii identității copiilor, trebuiau menținute legăturile cu mama lor. De asemenea, curtea de apel nu a evaluat dacă, în speță, ar fi putut fi aplicat un alt model de adopție în interesul copiilor.
În ciuda existenței unor soluții mai puțin radicale, instanțele interne au decis totuși să suspende orice contact între reclamantă și copiii săi, deși nu existau indicii că ar fi fost supuși violenței sau abuzului, contrar recomandărilor expertului și fără a oferi motive pentru această decizie, ducând la îndepărtarea definitivă și ireversibilă a copiilor de mama lor. Instanțele nu au reușit să evalueze dacă întreruperea permanentă a contactelor cu reclamanta ar fi cu adevărat în interesul superior al copiilor.
Instanțele au plasat copiii în două familii diferite. Măsura a declanșat astfel nu numai destrămarea familiei, ci și separarea fraților, și a fost contrară interesului superior al copiilor.
Decizia atacată fusese luată în ciuda faptului că reclamanta era victimă a traficului de persoane. Deși autoritățile au oferit asistență medicală și socială, în schimb, instanțele judecătorești nu au luat în considerare poziția vulnerabilă a acesteia la evaluarea abilităților sale parentale și a solicitării de a menține contactul cu copiii săi. Cu toate acestea, având în vedere gravitatea intereselor în cauză, autoritățile relevante ar fi trebuit să efectueze o evaluare mai detaliată a vulnerabilității reclamantei în timpul procedurii în cauză. În acest sens, articolul 12 alin. (7) din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane prevedea că trebuiau luate în considerare nevoile speciale ale persoanelor aflate într-o poziție vulnerabilă.
Mai mult, instanțele naționale au evaluat competențele părintești ale reclamantei fără a lua în considerare originea sa nigeriană sau modelul diferit de atașament părinte-copil existent în cultura africană, deși acest factor fusese clar evidențiat în raportul expertului.
În cursul procedurilor care au condus la întreruperea contactului dintre reclamantă și copiii săi, nu s-a acordat o importanță suficientă posibilității de a permite reclamantei și copiilor să aibă o viață de familie. Astfel, procedura în cauză nu a fost însoțită de garanții proporționale cu gravitatea ingerinței și interesele în cauză.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Articolul 41:15.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
(A se vedea șiZhou împotriva Italiei, 33773/11, 21 ianuarie 2014, Rezumat juridic; S.H. împotriva Italiei, 52557/14, 13 octombrie 2015, Rezumat juridic; Soares de Melo împotriva Portugaliei, 72850/14, 16 februarie 2016, Rezumat juridic; S.M. împotriva Croației [GC], 60561/14, 25 iunie 2020, Rezumat juridic)
...mai multe articole din categoria Jurisprudență CEDO