Jurisprudență CEDO


Petrella împotriva Italiei - 24340/07

Rezumat    comentariu

 

Petrella împotriva Italiei - 24340/07

[Traducere IRDO]

Hotărârea din 18.03.2021 [Secția I]

 

Articolul 6

Proceduri civile

Articolul 6-1

Accesul la instanță

Drepturi și obligații civile

Durata investigațiilor preliminare a împiedicat reclamantul să se alăture procesului penal ca parte civilă care solicită despăgubiri: articolul 6 este aplicabil; încălcare.

 

În fapt – Pe 22 iulie 2001, un ziar a publicat, pe prima pagină, un articol intitulat „Milioane dispar în gaura neagră ‘datorită’ Petrella & Co.”, alături de o fotografie a reclamantului, avocat și președinte al unui club de fotbal. Printre altele, articolul susținea că acesta este responsabil pentru reducerile severe ale bugetului local și regional de sănătate publică pe o perioadă de șase ani. Apoi, în următoarele trei zile, ziarul a publicat alte articole în aceeași notă.

Considerând că aceste articole i-au lezat onoarea și reputația, reclamantul a depus o plângere penală, pe 28 iulie 2001, împotriva jurnalistului, a directorului general al ziarului și a președintelui și reprezentantului legal al editorului, pentru defăimare agravată prin intermediul presei. În plângerea sa, depusă la procurorul public, reclamantul a explicat că intenționează să se alăture procesului penal ca parte civilă și a pretins despăgubiri de cinci milioane de euro. În plus, acesta a afirmat că dorește să fie informat dacă plângerea sa va fi clasată.

Pe 10 septembrie 2001 cazul a fost trimis parchetului de pe lângă tribunalul regional. Pe 17 ianuarie 2007, judecătorul responsabil de investigații preliminare a suspendat procedura, deoarece infracțiunea care făcea obiectul plângerii a fost prescrisă.

 

În drept – Articolul 6 alin. (1)

(a) Aplicabilitate – Pentru a intra în sfera de aplicare a Convenției, dreptul de a urmări în justiție sau condamna persoane terțe  pentru o infracțiune trebuie să fie indisociabil de exercitarea de către victimă a dreptului de a iniția proceduri civile în dreptul intern, chiar dacă aceasta se face doar pentru a asigura o reparație simbolică sau pentru a proteja un drept civil precum dreptul la o „bună reputație”. Prin urmare, articolul 6 alin. (1) al Convenției se aplică procedurilor care implică plângeri ale părților civile din momentul în care reclamantul a devenit parte civilă, cu excepția cazului în care acesta a renunțat fără echivoc la dreptul la reparație (Perez împotriva Franței [GC]). Curtea a considerat că acest articol este aplicabil unei victime care încă nu se constituise ca parte civilă în procesul penal, în măsura în care, în temeiul legislației italiene, chiar înainte de ședința preliminară la care putea fi obținut acest statut, victima avea deja dreptul să exercite anumite drepturi și prerogative recunoscute de lege.

În cauza prezentă, reclamantul a depus o plângere penală în vederea exercitării unui drept civil, și anume dreptul la protejarea reputației sale, la care avea o pretenție care se putea demonstra. Mai mult, în plângerea sa penală, acesta a declarat că dorește să se alăture procesului penal ca parte civilă și a solicitat despăgubiri de cinci milioane de euro. De asemenea, reclamantul a solicitat în mod expres să fie informat dacă procedurile erau întrerupte. Astfel, a exercitat cel puțin unul dintre drepturile sau prerogativele acordate unei părți vătămate, în temeiul dreptului intern (Arnoldi împotriva Italiei). În consecință, Curtea a respins obiecția Guvernului conform căreia cererea era incompatibilă ratione materiae.

Concluzie: Articolul 6 este aplicabil.

 

(b) Fond – Reclamantul a facut uz de drepturile și prerogativele pe care le avea la dispoziție în temeiul dreptului intern în contextul procedurilor penale și ar fi putut, astfel, să își susțină pretenția civilă în cadrul ședinței preliminare. Faptul că reclamantul nu a pututsă își depună cererea de despăgubire, sau să obțină o decizie cu privire la acea cerere din partea instanței penale, a venit doar ca urmare a întârzierilor în soluționarea cazului de către autoritățile de urmărire penală și a clasării procesului ca urmare a prescripției. Această conduită neglijentă din partea autorităților a privat reclamantul de posibilitatea ca drepturile sale civile să fie stabilite în funcție de tipul procedurii pe care acesta a ales să îl inițieze, așa cum i se permitea în temeiul dreptului intern. Un reclamant nu ar putea fi obligat să inițieze o nouă acțiune într-o instanță civilă, în același scop al angajării răspunderii civile, în cazul în care procedura penală menită să soluționeze cererea a fost prescrisă din vina autorităților penale. O astfel de acțiune ar putea presupune necesitatea de a colecta din nou probele, pentru care solicitantul ar fi responsabil, iar stabilirea unei posibile răspunderi s-ar putea dovedi extrem de dificilă după ce a trecut atât de mult timp de la eveniment.

Concluzie: încălcare (cinci voturi la două)

 

Articolul 41: 5.200 EUR cu titlu de daune morale.

 

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 alin. (1) din cauza duratei excesive a procesului penal și a încălcării articolului 13 pentru lipsa unei căi de atac interne prin care reclamantul să-și poată exercita dreptul la o audiere într-un termen rezonabil.

 

(A se vedea și Perez împotriva Franței [GC], 47287/99, 12 februarie 2004, Rezumat juridic – în limba engleză; Sottani împotriva Italiei (dec.), 26775/02, 24 februarie 2005, Rezumat juridic – în limba engleză; Atanasova împotriva Bulgariei, 72001/01 , 2 octombrie 2008, Rezumat juridic – în limba engleză; și Arnoldi împotriva Italiei, 35637/04, 7 decembrie 2017, Rezumat juridic – în limba engleză)


...mai multe articole din categoria Jurisprudență CEDO